București: 100 de ani de tradiție aruncați la gunoi. Fosta Fabrică de bere Rahova, între ruină și pericol public

Fabrica de bere Rahova, fostă Bragadiru, cu o tradiție de 100 de ani în spate, este astăzi în ruină și pericol public. Aflată la 10 minute de mers pe jos de Piața Unirii din București, pe un teren de câteva zeci de mii de metri pătați, fabrica a fost abandonată după Revoluție și privatizată în anul 1998. Procesul de degradare, început imediat după 1990, s-a accentuat și mai mult după privatizare, odată cu trecerea anilor și investiții zero în consolidare. Un semn că noul proprietar nu este interesat de restaurarea clădirii monument-istoric este și faptul că, în ianuarie anul acesta, o parte din acoperiș și fațada unui zid s-au prăbușit, blocând pentru o zi circulația pe Bulevardul George Coșbuc.

By , in Orașul Uitat on . Tagged width: , , , , , ,

Cu toate că degradarea monumentelor istorice este interzisă prin lege, autoritățile ridică neputincioase din umeri: Primăria Capitalei a amendat în luna ianuarie firma Rahova Halls – American Hall, proprietara fabricii, cu amenda maximă prevăzută de lege – 8.000 de lei, pe motiv că „în calitate de proprietară, nu a asigurat paza, protecția și integritatea (punerea în siguranță) a acestui corp de cladire”, conform art.55 alin. (2) din Legea nr.422/2001 – republicată, privind protejarea monumentelor istorice.

Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.

Legea nr. 422/2001, art. 11

La cinci luni după amendarea proprietarului de către Primărie, Fabrica Rahova se află în aceeași stare: clădirea continuă să reprezinte pericol public. Pe trotuarul din fața fabricii, pe toată întinderea clădirii, o porțiune bună din Bulevardul George Coșbuc, circulația este și acum interzisă, din cauza riscului ca alte bucăți din zid sau acoperiș să se prăbușească.

Ruinele fabricii arată dezolant, la fel ca o mare parte din zona în care se află – fostul cartier istoric Uranus-Antim-Rahova, altădată unul dintre zonele boeme ale Bucureștiului, demolat în mare parte în timpul regimului comunist, din dorința lui Nicolae Ceaușescu de a face loc pentru Casa Poporului.

În cei 19 ani scurși de la privatizare, proprietarul Fabricii Rahova a demarat renovarea unui singur corp al clădirii, mai exact Corpul 1, accesibil din Calea Rahovei, lângă Piața de Flori. Potrivit Primăriei Capitalei, proprietarul fabricii a obținut Autorizația de Construire nr.53/538491/14.07.2006 emisa de Primăria Municipiului București, prin care s-a aprobat executarea „lucrărilor de reamenajare si refuncționalizare a Corpului 1, pentru funcțiuni specifice unui complex de tip Mall”.

Terenul pe care se întinde fosta fabrică de bere și curtea acesteia măsoară 46.607 metri pătrați. Pe piața imobiliară, prețul unui astfel de teren, în zona respectivă, urcă până la aproximativ 27 – 30 de milioane de euro.

Cine se află în spatele firmei Rahova Halls – American Hall, proprietara din acte a Fabricii Rahova

Proprietarul din acte al Fabricii de bere Rahova este firma Rahova Halls – American Hall. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, firma Rahova Halls – American Hall este deținută, la rândul său, de alte două firme: Bucharest Fashion Exchange SRL, firmă românească, cu sediul social tot în Calea Rahovei 157 (adresa Fabricii Rahova), și firma Bell Agio SA, cu sediul social în Elveția. Nu există niciun asociat persoană fizică.

În firma Bucharest Fashion Exchange SRL, care deține Rahova Halls – American Hall, sunt asociați Anca Cerasela Bartha, Debarth Investment SA – firma elvețiană și S.C. Home Art Galleria, cu sediul în Calea Rahovei nr. 157.

Anca Cerasela Bartha este, de asemenea, administratorul firmei Rahova Halls – American Hall.

Anca Bartha este soția omului de afaceri elvețian de origine română Emeric Bartha. Emeric Bartha este acționar și unul dintre fondatorii centrului de afaceri World Trade Center din București și a cumpărat de la moștenitori, la începutul anilor ’90,  Palatul Ghica, și el monument istoric, pe care l-a folosit, la scurt timp după aceea, pentru a garanta un credit la Bancorex. În momentul falimentului Bancorex, Emeric Bartha era dator băncii 700.000 dolari, recuperarea datoriei de la omul de afaceri trecând în sarcina Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) (sursa: ziarul Capital).

În anul 2011, Emeric Bartha a fost condamnat de Curtea de Apel București la 4 ani de închisoare cu suspendare pentru evaziune fiscală de 1 milion de euro în calitate de administrator al firmei SC Orient Express Hotels & Restaurants Corp SA. Bartha fusese trimis în judecată în acest dosar de procurorii Direcției Naționale Anticorupție (sursa: comunicatul DNA din data de 20 octombrie 2011).

Povestea fabuloasă a industriașului Bragadiru, fondatorul Fabricii de bere Rahova

Fabrica de bere Bragadiru, redenumită ulterior „Dumitru Bragadiru și Fiii”, a fost înființată în anul 1895 de industriașul Dumitru Marinescu „Bragadiru”. Născut în anul 1842, Dumitru Marinescu și-a început ucenicia la o vârstă fragedă în cofetăria și racheria negustorului Iancu Ștefănescu. Descris ca deosebit de harnic, cinstit și inteligent, Dumitru Marinescu a fost luat mai târziu „în tovărășie” de negustorul Iancu Ștefănescu, echivalentul unui asociat în zilele noastre.

Dumitru Marinescu a luat apoi în arendă câteva fabrici de spirt, iar în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, le vindea soldaților rachiu și spitalelor spirt pentru răniți. Cu banii strânși în acest fel, Dumitru Marinescu a înființat prima fabrică de alcool rafinat în comuna Bragadiru de lângă București. Din acel moment, el începe să fie cunoscut ca Dumitru Marinescu Bragadiru.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dumitru Marinescu Bragadiru începe să achiziționeze teren în jurul centrului Bucureștiului, în apropiere de Piața Principesa Maria (în prezent Piața George Coșbuc), între Calea Rahovei si Bulevardul George Coșbuc de astăzi, unde a deschis Fabrica de bere Bragadiru pe data de 9 aprilie 1895.

Fabrica avea să ajungă după doar câțiva ani, la începutul secolului trecut, cea mai importantă fabrică de bere din București, cel puțin din punctul de vedere al cantității de bere produse.

La acea vreme, în sudul României, producția de bere era slab dezvoltată, dar concentrată în București. În Capitală mai existau în acel moment două fabrici de bere, ambele de origine germană și foarte apreciate: Luther (viitoarea Griviţa) şi Oppler (ulterior GIB) – prima fabrică de bere din București, costruită în zona Izvor, care nu mai există în prezent.

La începutul secolului XX, Fabrica Bragadiru reușise să aibă dotări tehnologice de ultimă generaţie la acea vreme şi avea o producţie care depăşea producția cumulată a celor doi competitori, Luther și Oppler. Documentele vremii spun și că Dumitru Bragadiru avea o grijă deosebită faţă de angajaţii săi, el înţelegând situaţia muncitorilor, grație originii sale modeste.

Bragadiru nu s-a oprit aici, ci a construit, lângă fabrica de bere, și un loc de recreere, denumit Colosseum, respectând tradiția fabricilor de bere de a avea și un restaurant în vecinătate. Clădirea, actualul Palat Bragadiru, a fost realizată după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl și reflectă și astăzi farmecul istoric al începutului de secol XX.

Compusă dintr-o spectaculoasă sală de bal care funcționa și ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicarie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, clădirea era o structură impresionantă ce imbina stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț, Poșta Română, Casa de Economii și Consemnatiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă.

După moartea primei soții, cu care a avut 7 copii, Dumitru Bragadiru s-a recăsătorit, pentru scurt timp, cu văduva fabricantului de bere Luther, însă căsătoria ar fi fost una din motive de afaceri. Cei doi au divorțat după scurt timp.

Dumitru Bragadiru a murit în anul 1915, iar afacerile sale au fost continuate de fiii săi până în anul 1948, când atât fabrica de bere, cât și Palatul Bragadiru au fost naționalizate de regimul comunist.

În următorii 40 de ani, până la Revoluție, românii au continuat să bea bere Rahova. Prima grijă a regimului a fost spargerea cu lovituri de ciocan a numelui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe frontonul fabricii de bere. Fabrica de bere Bragadiru a fost redenumită Fabrica de bere Rahova, iar Imobilul Colosseum a fost redenumit Casa de Cultură Lenin (în prezent Palatul Bragadiru).

După Revoluție, fabrica de bere și palatul au intrat pe drumuri diferite. Fabrica de bere a fost abandonată și a intrat în proces de degradare, iar privatizarea nu a adus nimic bun.

Palatul Bragadiru – Grand Ballroom Colosseum a fost retrocedat moștenitorilor familiei Bragadiru în anul 2003 și restaurat în totalitate. Palatul funcționează ca restaurant și sală de evenimente și este o bijuterie care amintește și astăzi de arhitectura începutului de secol XX.

Presa a scris că moștenitorii lui Dumitru Bragadiru și-ar fi dorit să obțină și retrocedarea fabricii de bere și restaurarea ei, însă acest lucru nu a fost posibil.

Ansamblul format din Fabrica de bere și Palatul Bragadiru a fost declarat monument istoric de către Ministerul Culturii (B-II-m-B-19501). Pe fațada clădirii fostei fabrici de bere nu apare nicăieri plăcuța cu simbolul de monument istoric.

 

Alina Neagu

Alina Neagu este jurnalist, iar din anul 2007 lucreaza pentru Hotnews.ro. A mai colaborat cu Radio RFI si Radio Romania Actualitati. Lucreaza in presa de 12 ani, timp in care a scris despre principalele noutati din domeniile politic, justitie si social.