Dosarul de care fug toţi procurorii: terenurile din Șcheia (Suceava)

În Suceava există un dosar penal plimbat de la un parchet la altul, ca și când ar fi fost „râios”. A ţopăit ca o minge de ping-pong dosarul nostru, până a ajuns la DNA București. De unde a făcut cale-ntoarsă, doar-doar o muri printr-un sertar, sufocat sub stratul de praf.

By , in investigatii on . Tagged width: ,
În Suceava există un dosar penal plimbat de la un parchet la altul, ca și când ar fi fost „râios”. A ţopăit ca o minge de ping-pong dosarul nostru, până a ajuns  la DNA București. De unde a făcut cale-ntoarsă, doar-doar o muri printr-un sertar, sufocat sub stratul de praf.

Dosarul buclucaş leagă clasa politică suceveană de samsarii de terenuri, oameni de afaceri, polițiști și angajați ai serviciilor secrete. Despre el s-a tăcut cu artă, până când o anchetă jurnalistică a expus pe tapet hoția care s-a făcut în jurul afacerii terenurilor de lângă centura Sucevei. Acum, o instanță judecătorească îi obligă pe procurori să-și „completeze” munca și să caute vinovații în altă parte decât la cimitir. Pentru că, aţi ghicit, ancheta stabilise că „mortu-i de vină”.

Paul Ciurari, jurnalist freelancer, descrie traiectoria de cometă a dosarului care face să transpire toată lumea bună a Sucevei şi care e aşa de fierbine, încât nu poate sta locului pe niciun birou de procuror.

Afacerea terenurilor de la centura Sucevei a început încă de prin 2006. Mai multe personaje au văzut atunci o oportunitate enormă, aflându-se pe unde va trece viitorul drum european.

Dar ca să putem picta tabloul complet, trebuie să ne întoarcem în 2003, când la Șcheia s-a dat o hotărâre de Consiliu Local, denumită HCL73, prin care se făceau 27 de schimburi de teren între săteni și Primărie.
În 2004, la conducerea comunei ajunge Vasile Andriciuc, care decide anularea acestei hotărâri, motivând că ar fi fost electorală, însă acum în arhivele Primăriei nu se mai găsește decizia de anulare. Totuși consilierii de la acel moment își amintesc de acest aspect.

Vasile Andriciuc
Vasile Andriciuc

Între timp, din cele 27 de poziții din anexa HCL73/2003, ca prin „minune”, s-a ajuns la sute de poziții, cineva „intrând pe furiș în arhivă și completând-o fără să știe nimeni”, după cum a lăsat să se înțeleagă Luminița Râșca, secretarul comunei. Totuși, pe fiecare anexă apărută din neant, apare și semnătura ei și ștampila de „conform cu originalul”.

Anexele ilegale au tot început să apară de prin 2006 și s-au tot înmulțit de fiecare dată când un favorit politic (indiferent de culoare) trebuia să primească câte ceva. Mulți s-au grăbit să prindă o fărâmă de teren pe care să fie apoi expropiați, visând să primească despăgubiri de zeci și sute de mii de euro. Adevărații rechini însă au ajuns stăpâni pe suprafețe imense în stânga și dreapta liniei de centură.

Mecanismul era simplu. Samsarii primarului mergeau și cumpărau pârloage prin diferite colțuri ale comunei, fără valoare. Se căutau în special bătrâni care, atunci când vedeau banii, se bucurau că nu mai trebuie să se chinuie cu acele parcele. În plus, li se spunea că au vândut terenul, însă, dacă vor, pot să-l folosească mult și bine, cât or mai trăi.

În realitate, bătrânii erau trecuți pe anexa HCL73/2003 și li se schimba terenul pe care știau că-l vând, cu cel de sub, sau de lângă centură.

Apoi erau duși în fața unuia dintre cei doi notari ai „sistemului” și tranzacția era gata. Nu vindeau direct samsarului, ci către o persoană care nu era de față (contrar legii).

Apoi, primarul elibera document de punere în posesie pentru noul proprietar și hoția era gata.

Numai că lăcomia avea să scoată hoția la iveală. Deoarece au apărut peste noapte prea mulți proprietari care trebuiau despăgubiți prin expropriere, fondurile s-au terminat dintr-o dată. Și nu numai că s-au terminat, dar oamenii care aveau terenuri pe drept, din strămoși, pe locul viitoarei șosele, s-au văzut lăsați cu buza umflată. Alții încasau sute de euro pentru fiecare metru pătrat, iar lor li s-a spus că li se va da doar 1 leu și 23 de bani pentru fiecare metru pătrat. S-a produs o revoltă, iar situația a ajuns la urechile Prefectului de la acea vreme. Prefectul Sorin Arcadie Popescu face o prima plângere penală către procurori, plângere peste care avea să se așterne praful.

Era 2010, iar unii martori de la acea vreme au spus cum cei implicați erau speriați de moarte, de frica închisorii, însă au fost liniștiți de mai marii județului. Era momentul în care peste terenuri încep să devină proprietari angajații MAI, angajați din ministerul Justiției și cei de la serviciile secrete.

Totul a fost dat uitării… protestele și bătăile oamenilor cu jandarmii, actele false, martorii care erau gata să jure în fața judecătorilor cum au fost păcăliți.

Până în 2014, când am demarat o anchetă jurnalistică, scoţând la iveală toată schema și o mare parte a celor implicați în această poveste. În acea perioadă toți se dădeau fie nevinovați, fie se resemnau și încercau să arunce cu noroi în ceilalți, acuzând interese obscure în spatele anchetei jurnalistice.
Punctul culminant a fost atunci când l-am intervievat pe primarul Vasile Andriciuc. A încercat să nege totul până în punctul în care i-am întors minciuna împotriva sa. L-am întrebat cum o tanti Maria, o bătrână moartă de la începutul anilor 2000, a reușit să facă post-mortem cerere de schimbare a terenului, l-a schimbat și apoi a fost și pusă în posesie lângă centură, teren pe care ulterior l-a vândut.

A fost momentul în care Andriciuc a clacat și a replicat panicat „am fost un prost! Am fost un dobitoc! Am semnat ca primarul!” De fapt semnase ca primarul sute de astfel de puneri în posesie. Mai toată protipendada Sucevei avea, direct sau prin interpuși, câte o parcelă lângă centură. Reușisem să arătăm și faptul că Inspectoratul Școlar Județean a edificat și o construcție în apropierea centurii, iar scopul acesteia părea să fie aducerea utilităților în zonă și ridicarea valorii terenurilor. Bineînțeles că mai marii Inspectoratului dețineau loturi chiar lângă viitoarea Casă a Corpului Didactic.

schita

E de știut că, dacă nu apărea ancheta jurnalistică, faptele s-ar fi prescris în septembrie 2014. Mai erau câteva luni după care, din punct de vedere legal, nimeni nu mai putea fi tras la răspundere.

În urma publicării anchetei, judiciariștii suceveni au fost puși pe jar. Timp de două săptămâni, zi de zi, în presa locală și cea națională apăreau noi dezvăluiri. Au găsit polițiștii imediat hârtiile din 2010, cu sesizarea prefectului și, după patru ani, au făcut ce făcusem și noi: i-au întrebat pe oameni cum și cui au vândut terenurile, confirmându-se toate cele arătate în presă.

Dosarul a avut  apoi poate cea mai rapidă ascensiune prin parchetele din județul Suceava, în doar două săptămâni.
De la Parchetul Judecătoriei Suceava a ajuns la Parchetul de pe lângă Tribunal. De aici s-a declinat competența către  Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, deorece erau implicați în dosar notari publici și apărea și numele unui fost judecător, cu funcție de conducere la instanța superioară suceveană. Bineînțeles că nici aici dosarul nu a făcut prea mulți purici și, pentru că existau elementele unui grup infracțional organizat, dosarul a fost declinat către DIICOT Suceava.

De aici dosarul a fost repasat la Parchetul Curții de Apel, unde s-a sesizat că sunt elementele infracțiunii de dare și luare de mită și abuz în serviciu.

Trebuie menționat că, la primul parchet, prejudiciul era de câteva mii de euro, iar la acest moment procurorii de la Parchetul Curții de Apel constată că prejudiciul depășește un milion de euro. Practic, pe măsură ce dosarul urca cu liftul prin clădirea parchetelor (unde fiecare unitate de parchet deține un etaj), creștea și prejudiciul.
Noi am estimat prejudiciul, pe baza actelor, undeva la 12 milioane de euro. Așadar, cu un prejudiciu și cu infracțiuni de competența DNA-ului, dosarul a urcat până la etajul 4 al clădirii, la Direcția Națională Anticorupție. A stat pe masa unui procuror mai bine de două luni, fără ca cineva să se atingă de el. Apoi a fost pasat la București, la structura centrală.

Fac acum o paranteză: cei despre care am scris în anchetă parcă erau din ce în ce mai relaxați. Timpul trecea încurajator, iar lucrurile păreau să reintre în normal pentru ei.

Rând pe rând, au mers la București primarul Vasile Andriciuc, samsarul Vasile Onciu, zis „Capra Neagră”, câțiva dintre cumpărătorii cu suprafețele cele mai mari și, nu în ultimul rând, secretara Luminița Râșca. Culmea, cu toții au dat declarații că nu sunt în relații de prietenie unul cu celălalt și că toate sforile le-ar fi tras un fost inginer funciar din cadrul primăriei, care între timp a decedat. Cu alte cuvinte mortu-i de vină, mortul l-a pus pe Andriciuc să semneze ca primarul!

Luminița Râșca
Luminița Râșca

„Am semnat toate procesele verbale de punere în posesie pe care le-am găsit la mapa de documente fără a primi sau fără a cere lămuriri lui Mamciuc Vasile. Am constatat că pe islazul comunal, în locul denumit Dealul Flămândului, figurează ca proprietari persoane fizice abia cu ocazia stabilirii traseului şoselei de centură a municipiului Suceava. Deşi eu ştiam că este proprietatea primăriei, ca islaz, am constatat că în zona respectivă sunt proprietari persoane fizice. L-am întrebat pe Mamciuc Vasile cum este posibil aşa ceva şi mi-a răspuns că a venit la el Onciu Vasile, zis „Capra Neagră”, şi că la solicitarea acestuia a mutat o serie de persoane cu terenuri din alte zone în Dealul Flămândului”, este declaraţia dată la DNA de primarul Vasile Andriciuc.

În noiembrie 2015, procurorii structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie au dispus şi clasarea cu privire la săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, concluzionând că nu sunt probe pentru infracţiunile de corupţie.

„În ceea ce-l priveşte pe Andriciuc Vasile şi membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Şcheia, nu există probe care să dovedească faptul că ar fi comis cu intenţia impusă de lege infracţiunea de abuz în serviciu, astfel că se va dispune clasarea cauzei. Subzistă însă indiciile comiterii în cauză a infracţiunii de neglijenţă în serviciu de către Andriciuc Vasile şi membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Şcheia”
, se arată în motivarea procurorilor de la structura centrală.

Trebuie subliniat faptul că aceștia nu au venit nici o secundă să vorbească cu bătrânii care au vândut terenul, sau să se fi deplasat la Suceava să vadă situația de la fața locului. De asemenea, în săptămânile plimbării dosarului pe la parchetele sucevene, la Curtea de Apel se arată că declinarea competenței se face tocmai pentru că erau elementele infracțiunilor de corupție. Dar vorba aceea, ce știu cei din provincie… probabil că gândeau sub impulsul momentului.

„Având în vedere că în cauză este începută urmărirea penală pentru infracţiunile de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, precum şi faptul că există indicii de comitere a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, iar printre persoanele implicate în circuitul documentelor se află notari publici, urmează să se dispună disjungerea şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, se mai menţionează în ordonanţa de clasarea DNA.

Numai că unul dintre adversarii lui Andriciuc nu s-a lăsat și a atacat în instanță ordonanța de clasare a DNA. Ioan Scotninschi, fost viceprimar în primele mandate a lui Andriciuc, acum opozant politic, în calitate de consilier local, a deschis acțiune în instanță, ajungând pe rând la Curtea de Apel București, apoi la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în cele din urmă la Tribunalul Suceava.

Scotninschi a reușit să convingă judecătorii să redeschidă dosarul pentru infracțiunile de corupție și casarea ordonanței din 27 noiembrie 2015. Cu alte cuvinte s-a redeschis jocul, iar sutele de „cumpărători de bună credință” sunt din nou puși pe jar.

Paul Ciurari