Igor Munteanu: Războiul informational e dus de ziaristi plătiti de Federatia Rusă

Fost ambasador al Republicii Moldova în SUA, Canada și Mexic, președinte al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul“, Igor Munteanu discută cu jurnalistul Cristian Andrei Leonte, de la ziarul Info Sud-Est din Constanța, despre războiul informational dezlănțuit de Rusia lui Putin.

În perioada 8-9 iunie, la Constanța a avut loc „Black Sea and Balkans Security Forum“, un eveniment de amploare în domeniul securității și relațiilor internaționale cofinanțat de NATO. Prezent la eveniment în calitate de speaker în secțiunea dedicată „confruntării regionale pentru războiul informațional în zona Mării Negre și a Balcanilor“, Igor Munteanu a oferit pentru „Info Sud-Est“ un scurt interviu cu privire la informațiile false apărute în spațiul public din Republica Moldova, în special în timpul campaniei electorale prezidențiale, despre războiul informațional prezent în spațiul ex-sovietic și despre influența Federației Ruse pe teritoriul vecinilor de peste Prut.

Există o dezbatere publică despre circulaţia „informaţiilor false” în media şi la nivelul politic, în unele situaţii aceste „informaţii” având impact asupra rezultatelor din alegeri prezidenţiale sau parlamentare. De ce au acestea un impact mai mare decât discursul politic sau public obişnuit? Care sunt factorii şi forţele care fac apel, de regulă, la instrumentele războiului infomaţional?

În tot spațiul ex-sovietic există acest tip de nou război, războiul informațional – hybrid war –, care este transmis și tradus în limbile locale prin intermediul rețelelor de influență. Asta înseamnă ziariști plătiți de Federația Rusă, actori locali care au un anumit interes de a câștiga alegerile, indiferent prin ce mijloace. Există tot mai mult senzația că acele coduri deontologice nu funcționează atunci când sunt foarte mulți bani. Mai exact, ziariștii nu-și protejează statutul pe care îl au, pe care l-au învățat în facultate, pentru că merg după bani foarte mulţi. Și de aici apare pericolul în spațiile publice, care sunt practic controlate de trusturi media. Asta este situația Republicii Moldova în care câțiva deținători de mass-media practic controlează peste 70 de procente din toată media ţării iar restul sunt puțin semnificative.

În timpul alegerilor prezidențiale din 2016 (În urma cărora Igor Dodon a devenit preşedinte al Republicii Moldova – n.red.), în octombrie-noiembrie, s-au vehiculat câteva sperietori. Una a fost aducerea celor 30.000 de sirieni în Republica Moldova de către candidatul din partea PAS (Partidul Acţiunea Socială – n.red.), Maia Sandu. Acest fals a fost lansat printr-un site, dar preluat cu generozitate de toate posturile afiliate unui oligarh local, și apoi a fost tradus în a doua limbă de circulație, limba rusă, evident. Și în acest fel a avut, desigur, un impact deosebit asupra felului în care populația a gândit.

Al doilea exemplu – Biserica este foarte puternică, și biserica în Republica Moldova este divizată în mai multe părți. 70% din eparhiile locale aparțin de Patriarhia Rusă, 20 de procente sunt legate de Patriarhia Română și ce a mai rămas este împărțită între Biserica necanonică ucraineană și biserica de stil vechi. Biserica a avut un rol foarte important pentru că a canalizat mesaje legate de faptul că acest candidat, Maia Sandu, este necăsătorită, respectiv nu reprezintă modelul tradițional pe care alegătorii ar trebui să îl urmeze. Și au făcut din asta o campanie întreagă, agresivă. Noi obișnuiam să spunem că acest candidat, care în cele din urmă a devenit șeful statului, președintele Dodon, a avut în ajutorul său sutele negre. Pentru că obișnuia să își facă fotografii cu zeci de prelați îmbrăcați în negru, de parcă erau fotografii făcute în Iran. Acest gen de intoxicare a spațiului public, prin mesaje false și prin participarea unor rețele care au un factor clar în politică nu este pe deplin înțeles în condițiile noastre, nu a fost calculat ca având un impact foarte mare, care schimbă regulile jocului și trasează evident avantaje unor grupuri politice care sunt pro-est, și nu pro-vest. Și de aici apar și dezechilibrele în sondajele de opinie. Populația este influențată de aceste incidente care se întâmplă în spațiul mediatic, un spațiu care nu este neutru, egal, care să ofere șanse pentru toată lumea. Și de aici apar surprize. În America li se spune lebedele negre ale spațiului informațional.

Are statul moldovean resurse să câştige acest conflict?

Statul Republica Moldova este un stat slab, cu instituții slabe, fără politici care să fie însoțite nu doar de voința de a schimba această stare de lucru inegală care creează inegalități, ci și de a aloca resurse împotriva acestor provocări de o nouă generație. Chiar și țări mari cum sunt chiar și Statele Unite sunt puse în dificultate. Probabil că suntem la răscrucea unor epoci diferite. Epoca informațională și epoca post-informațională în care informația nu mai servește scopului inițial de a informa și de a aduce minimul de claritate asupra lucrurilor, ci de a îmbrăca realitatea socială în hainele convenabile pentru cei care controlează aceste vehicule de informații. Și eu cred că statele noastre trebuie să creeze prin eforturi comune noi vehicule de informare a populației. Ceea ce avem fiecare dintre noi schimbă fundamental lumea în care funcționează informația. Fiecare dintre noi nu este doar consumator de știre, este și producător de știre. Oamenii politici sunt mai expuși campaniilor și vulnerabilităților de fracturare a realității prin informații false și probabil nu sunt pregătiți să reacționeze împotriva acestor provocări.

Vedeți lucruri comune între Republica Moldova și România în ceea ce privește războiul informațional?

Există similitudini, intensitățile sunt total diferite. România este membră a unui club stabil democrației, în care cel puțin există bănuiala că instituțiile funcționează în beneficiul publicului. Societatea din Republica Moldova este mult mai divizată, iar diviziunile merg dincolo de aspectele lingvistice, sunt diviziuni legate de trecut și de viitor, de proiecte politice care se intersectează și care sunt contradictorii. Jumătate din populație este pentru Uniunea Euroasiatică, care nu există, este himerică, este construcția unor purtători de mesaje politice din Moscova, și Uniunea Europeană care există, dar care nu livrează pe potriva frământărilor populației. Populația este interesată spre exemplu de egalitatea și drepturile omului, egalitatea înțeleasă inclusiv pentru grupurile vulnerabile cum este LGBT, dar înainte de asta este interesată de locuri de muncă, este interesată de stabilitatea regulilor de joc, de justiție și așa mai departe. O anumită parte a populației, mai aproape de Biserică, mai aproape de ordinea tradițională, de modelele de valori tradiționale, votează contra unor tendințe de modernizare a societății după modelul european. Și trebuie să fim consistenți și trebuie să înțelegem o anumită ordine a priorităților într-o dezvoltare regională.

Nu trebuie să neglijăm și elefantul din bucătărie, și acest elefant se numește Federația Rusă, care are foarte multe pârghii de influență și de intervenție în afacerile interne ale statelor, indiferent de mărimea lor. Și România este expusă unei asemenea intenție agresivă, iar statele mici, cum sunt Republica Moldova, sau Georgia, sau Ucraina, aici nu se termină doar cu amenințări, ci se termină cu intervenții propriu zise, de o gravitate fără comparație. Spre exemplu, intervenția printr-o fraudă bancară de proporții în anii 2015-2016 își are originea și influența în modelele de business rusești. Persoanele care au făcut aceste afaceri sunt conectate la business-ul rusesc. Off-shorurile în care s-au transferat banii, asupra cărora se întâmplă o investigație internațională, sunt legate de off-shorurile controlate de Federația Rusă.

Deci noi despre ce vorbim? Vorbim despre integritate în general sau despre niște cazuri concrete de atac a statului, pentru că un sistem bancar atunci când este atacat este atacată securitatea statului. Și la care noi nu am putut reacționa la timp și nu am putut să anticipăm la timp efectele extraordinar de grave asupra sistemului politic și asupra comportamentului cetățenesc.

Care credeţi că sunt spaţiile din Balcani şi din regiunea Mării Negre cele mai afectate de războiul informaţional şi de ce?

Cele mai expuse regiuni în acest spațiu conex sunt spațiile numite în literatura americană „borderland identities“ – identități fragmentate, identități fracturate. Acolo unde nu s-a făcut un referendum public cu vot majoritar într-o anumită direcție. Totul este pe ghicite, sau pe crearea de majoritate oportună pentru o anumită direcție. Asta este Kosovo, astea sunt zone cu orașe cu populație mixtă, asta este zona transnistreană, astea sunt megapolisurile cu populație mixtă, în care un actor extern, cu foarte multe resurse, poate avea intervenții reușite din perspectiva propriilor interese, construind agende false. O agendă care să îi deservească propriului interes.

Să vă dau un exemplu pe agenda internă – schimbarea sistemului electoral acum în Republica Moldova (există un proiect de lege privind introducerea sistemului de vot uninominal pentru alegerile parlamentare viitoare – n.red.) este o agendă falsă. Nu are treabă cu prioritățile de dezvoltare ale Republicii Moldova. Dar un grup politic influent, cu foarte mulți bani, schimbă agenda adevăratelor priorități ale Guvernului și introduce ca primă dimensiune schimbarea unui sistem de la început uninominal, care să îi servească intereselor. Atunci când controlezi administrația, controlezi și voința populației, a comunităților locale.

Igor Munteanu este președintele IDIS (Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale) „Viitorul“, din Republica Moldova. IDIS este unul dintre cele mai vechi think-tank-uri din Republica Moldova, care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Înainte de a fi președintele IDIS, Igor Munteanu a fost Ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii (septembrie 2010 – iunie 2015), în Canada (februarie 2011 – martie 2013) și în Mexic (2010 – 2015). În perioada 2001 – 2008, Igor Munteanu a fost expert independent la Consiliul Europei. Pe lângă multe volume și studii publicate pe teme precum politica de tranziție după căderea URSS, modernizarea economică, sau economiile regionale, Igor Munteanu a proiectat și a publicat prima revistă de științe politice și relații internaționale din Moldova (1996 – 2000) – Revista „Arena Politicii“.